Cititorii mei

Translate

luni, 26 septembrie 2016

Am fost




Nu am cum să te-ascund sub vise
Oricât de mult m-aș strădui,
Clipele toate sunt compuse
Din dorul ce va dăinui.

Să nu crezi că n-am vrut a pune
Copertă clipelor acele,
Dar peste noapte, o minune
Te-a repus în visele mele.

Să nu crezi că n-am încercat
Să-mi spun c-ai fost un simplu vis,
Dar zorii te-au revendicat
Și-n lacrimi ziua mi-au rescris.

Să nu crezi că te pot uita
Într-o secundă și-un minut,
Dar nici nu voi înainta
De nu-mi poți oferi mai mult.

Strivește-mă ca pe o coală
Ce zboară-n lume fără rost,
Imaginează-ți că-s o boală,
Ia o pastilă și... AM FOST.

miercuri, 21 septembrie 2016

Vers liliachiu





Uneori noaptea mă bate pe umăr,
lunecând la picioarele mele,
implorându-mi iertarea,
te aduce,
dar nu te poate păstra,
să mai pot fi eu,
așa cum eram
în brațele tale.

Uneori ziua se agață de stele
despletindu-mi în mii de șoapte
clipele,
sărutate pe toate părțile,
adormite pe picior
 de vers liliachiu.

E târziu,
clipa-mi aţipește în palmă,
capul mi se adună cu trupul tău,
sufletul înspăimântat
urlă a pustiu...
E devreme să te uit,
nici măcar nu meriți uitarea,
nici măcar.

E târziu,
vreau să știu
cât pustiu
pot să fiu,
când târziu,
stau și scriu,
auriu...
și-ţi descriu
timpuriu
vers de dor sidefiu.

Poate că...



Poate c-a venit timpul să-ţi pun stele
La poarta nopților ce ne-a desprins
Poate c-aţâţia ani printre zăbrele
Mi-ai hrănit sufletul, de dor aprins.

Poate c-a venit timpul să te-acopăr
Cu lespezi albe, să pășesc spre zori,
Să-mi caut aripi și să mă descopăr
La poarta timpului, printre ninsori.

Poate că este timpul să mă scutur
De șoapta și sărutul nopților suave,
Să mă îmbrac în lacrimă de flutur,
Să-ţi pun iubirea-ntre coperți concave.

duminică, 18 septembrie 2016

Păreri agonisite



Ce crede lumea despre mine
Nimic nu-mi e mai neînsemnat,
Decât păreri agonisite
De suflete care-au clacat.

Ce crede lumea colorată
Despre o lacrimă de nor?
Puțin îmi pasă! Sunt ciudată
Fiindcă iubesc același zbor.

Iubesc cuvântul spus din suflet
Și cel șoptit, și cel timid,
Iubesc să mă transform în cântec
Când mersul mi-este invalid .

vineri, 16 septembrie 2016

Poem din șoapte sărutate




Am reușit să scriu poem
Din geana unei dimineți,
Să mă dezbrac de-al tău blestem
Să-i dau o șansă noii vieți.

N-a fost ușor deloc să-ţi dau
Stropi de iubire zi de zi,
În schimbul lor tăceri să iau
Și să aștept mereu să vii.

Să te ador, cum numai tu
În lume poți fi adorat
Să le rostesc veșnicul NU,
Să mă-ntorc de unde-am plecat.

N-a fost ușor oricât am vrut
Să pășesc demn spre-alei de vis,
Să o iau de la început,
Să uit ce-am fost și ce ai zis.

Am reușit să scriu poem
În pragu-acestei dimineți,
De-acum nicicând n-am să te chem,
Ești ploaia celeilalte vieți.

De-acum seninul s-a prescris,
Toți norii s-au îndepărtat,
Un nou poem în zori am scris,
Din șoapte ce m-au sărutat.

joi, 15 septembrie 2016

Probabil că de mâine

 
 
 
 
De-ai știi ce greu îmi e să zbor spre lună,
Cum am făcut-o numai noi... cândva,
De-ai știi cum mă întorc, ca o nebună,
După un pas, fac doi în urma mea.

De-ai știi... cum toți mă urcă sus pe creste,
Doar eu cobor, cu gândul că greșesc,
Că între noi n-a fost doar o poveste,
Ci-un munte de poeme... și zâmbesc...

Zâmbesc înlăcrimând această coală,
Probabil că de mâine voi muri,
Sau mă voi vindeca de a ta boală
Ce-o port aici, în locul inimii.


 

marți, 13 septembrie 2016

Fară plată





Aș vrea să te găsesc,
să nu te caut,
să-mi fi balsam,
să-mi fi fior de vers,
să-ţi împletesc
istorisind din flaut
câte un gram
din micul univers ...

Aș vrea să fiu
ce n-am fost niciodată,
să nu mai știu
de mine mai nimic,
să mă grăbesc
cu inima curată,
să șlefuiesc
din sufletul meu mic.

Să nu cer plată
pentru nicio formă,
să nu pretind
vreo pernă pentru vis,
să am cerneală-n pană,
fără normă,
să scriu tot drumul,
să mă nasc citind.

Rătăcire


Nici nu mai știu de-i noapte sau lumină, 
Miroase-a iarnă sau a strugur copt 
 Nici nu mai știu de când mustesc a vină, 
 A soare-nsiropat în ora opt... 
 Adorm cu gândul strâns în buzunarul 
În care te adăpostesc de-un timp 
Să nu confund alintul cu coșmarul 
Numărând șoaptele iubirii în Olimp 
 Nici nu mai știu de când dospesc în iarbă 
Un vers din care zorii să-mi vibreze 
Ca și vioara, modelând sub barbă 
Crâmpei de dor, sufletul să-mi valseze. 
 Nici nu mai știu de-i bine sau doar este, 
Așa cum nu mai știu nici cine sunt, 
Nici dacă noi vom scrie o poveste 
 Sau doar ne vom lăsa purtați de vânt...

sâmbătă, 10 septembrie 2016

Înviere




Azi am murit şi-am înviat o clipă
cu noaptea zămislind la subțiori,
din dorul tău mi-am împletit aripă
şi m-am născut murind de zeci de ori.

Azi am murit și-am înviat cu tine
punând pe taler clipele nebune,
m-ai îmbrăcat în adevăr, dar cine
mai recunoaște astăzi o minune?

Azi am murit cu lacrima pe buze
și șoapta rătăcită între nori,
doar gura ta putea să mă acuze
să mă-mbrace din nisip în flori.

Azi am murit cu teama că iubirea
îmi va aduce munți imenși de dor,
că-mi va săpa în suflet răstignirea
și-mi va tăia aripile în zbor.

Azi am murit și-am înviat cu tine
ucisă de-o iubire fără grai,
mi-ai derulat clipele cristaline
și mi-ai turnat în lacrimi vis de mai.

Azi am murit pe plaja împietrită
în lacrima din care m-am născut,
înțelegând că pot fi fericită
de nu voi folosi trecutul scut.

vineri, 9 septembrie 2016

În zalele uitării



Încarcerată de un veac și jumătate
mă lupt himeric să adorm trecutul.
Îndepărtez cu teamă - libertate,
Iluzia, visarea, jarul, scutul.

Alung iubirea ce mi se oferă,
rupând cuvintele în bucățele,
îmi otrăvesc secundele din eră,
silabisind un drum sculptat în stele.

  Îngenunchez în fața ta dreptate!
Întinde-mi mâna, dacă nu renunți!
Sărută-mi lacrima, doar ea ne mai desparte...
Hai să pășim în taină printre munți.

Să fiu sirena lacrimilor mării
și toamnă rubinie să-ți devin,
Să mă aduni, să nu te dau uitării
Nicicând, și-n veci să ne iubim.

vineri, 2 septembrie 2016

Am cunoscut iubirea



Ţi-am spus c-am cunoscut iubirea pură...!?!
cu tot ce are ea mai prețios,
am dat și am primit, peste măsură,
și-am împletit speranță cu frumos.

Am pus stelele-n cer ca pe-o tipsie,
le-am hrănit iarna cu argintul viu,
le-am purtat vara-n piept cu gingășie,
iar toamna le-am stropit cu dor târziu.

Am cunoscut iubirea, nu odată,
am mers cu ea prin crânguri... spre apus,
m-a răscolit cu vocea-i minunată
și mi-a pus jar pe suflet când s-a dus...

Am cunoscut iubirea, nu-s pierdută,
i-am împletit cunună din suspin,
i-am dăruit clipa neîncepută
și i-am sorbit mireasma... spin cu spin.

I-am iertat toate nopțile aprinse,
în lacrimi am scăldat-o ani la rând,
am ocrotit-o de zilele ninse
și am păstrat-o proaspătă în gând...

Am cunoscut iubirea, fir de soare
și șoaptă de izvor nepotolit,
mi-a ars sufletul, încă mă mai doare,
deși par stâncă, nu-s de neclintit.

Din vina ta



Din vina ta miroase-a primăvară,
A vers împodobit la subțiori,
A lacrimă curată și fugară
Și a iubire multă... până-n zori.

Din vina ta se scutură salcâmii
Și plopii ning a vis triunghiular,
Din vina ta ignor vocea mulțimii
Și-adun clipele albe-n calendar.

Din vina ta soarele mă alină,
Stelele-mi pun în plete săruturi,
Din vina ta sunt de dorință plină
Și de iubire multă... până-n zori.