Cititorii mei

Translate

duminică, 29 aprilie 2012

În urmă

Eu nu am totul la picioare, Nici nu-mi doresc așa un chin, Pășesc în lumea asta mare Pe-alei trasate de destin. Nu vreau nimic din visul tău, Eu port în mine dragostea Și-i mulțumesc lui Dumnezeu Pentru ceea ce pot vedea.



 
Lăsaţi-mă să-mi aştern clipa
Din lacrimi stinse în suspin,
Să-mi bandajez cu vers aripa
Rănită-n dragoste şi chin.

Lăsaţi-mă să-mi pun pe frunte
Lauri de gheaţă şi de dor,
S-alerg cu strofele spre munte,
Numai spre norii mei să zbor.  

Lăsaţi-mă să-mi depăn clipa
 Cum mi-a dictat-o Dumnezeu,
Nu-mi jefuiţi din piept risipa
De-a dărui din harul meu.

Lăsaţi-mă să-mi pun pe geană,
Sub lacrimi ce-au brăzdat obrazul,
Ochii lui verzi ce mă îndeamnă
S-ascund din viaţa mea necazul.

Lăsaţi-mi viaţa să se scurgă
Cu fiecare vers duios,
Ca un izvor de dor să curgă
Din dragoste pentru frumos.

Lăsaţi-mă să las în urmă
Numai ce simt şi ce gândesc,
Chiar dacă viaţa mi se curmă
Doar pentru că prea mult iubesc.
 

Din dragoste nemăsurată

Eu nu am totul la picioare, Nici nu-mi doresc așa un chin, Pășesc în lumea asta mare Pe-alei trasate de destin. Nu vreau nimic din visul tău, Eu port în mine dragostea Și-i mulțumesc lui Dumnezeu Pentru ceea ce pot vedea.




 Priveam uimită trandafirii,
Îngurgitam a lor splendoare,
 Aroma roşie-a iubirii
 Pe catifea ruptă din soare.

Priveam uimită spinii lor
Cei plini de personalitate,
Iubire pură arsă-n dor
Cu flăcări roşii, deşuchiate.

Priveam uimită trupul zvelt
Ce susţinea cu fermitate
Un ghem de flăcări înţelept
Emanând doar fragilitate.

Priveam cum stropii incolori,
 Ce se scurgeau din palma mea,
Le dăruiau, acestor flori,
 O şansă-n plus, cu dragostea.

Priveam culoarea purpurie
Cum dăruia, fără vreo plată
 Şi aşterneam o poezie
Din dragoste nemăsurată.
 




sâmbătă, 28 aprilie 2012

Vă mulţumesc!

Eu nu am totul la picioare, Nici nu-mi doresc așa un chin, Pășesc în lumea asta mare Pe-alei trasate de destin. Nu vreau nimic din visul tău, Eu port în mine dragostea Și-i mulțumesc lui Dumnezeu Pentru ceea ce pot vedea.



Aici se odihneşte fiul meu, Soare Doru Costinel, 
născut la şapte luni de la decesul primului meu fiu, Alexandru Daniel, 
născut la 23.08.1982 şi decedat la 4.01.1983.
 Doru Costinel, îmi citea versurile, pe care le aveam aşternute pe agende.
M-a sfătuit să-mi fac un blog, să mă poată citi iubitorii de poezie.
Aşa am ajuns să lansez cartea "Pe Culmea Norilor"  în data de 20.01.2011.
La 18.05.2011 Doru Costinel a ales să nu mai ţină piept acestei lumi, unii spun din laşitate, eu atunci am spus din curaj... motivul nu mai contează, nimic nu se mai poate repara, nimic nu-l va mai aduce înapoi. Sunt doar o mamă, numai Dumnezeu îl poate judeca pentru decizia pe care a luat-o.

Criza, evenimentele, greutăţile vieţii, nu mi-au mai permis să editez o altă carte.
Totuşi, cu ajutorul editoarei mele, care mi-a recitat poeziile, am reuşit să obţin un audio-book, "La Capăt de Curcubeu", pe care l-am vândut pentru a-i ridica această cruce fiului meu.
Pentru realizarea acestui vis, mi-au cumpărat CD-ul, suflete pe care nu le-am cunoscut decât virtual şi care nu îşi doresc să le dezvălui identitatea dar, cărora le mulţumesc din tot sufletul pentru ajutorul pe care mi l-au acordat!
De asemenea, doresc să le mulţumesc pe această cale, domnului Cîrlig Vasile Nicolae şi doamnei Viorica Micu, de la Radio Suflet Drag, domnului Theodorescu Constantin de la Radio Clipa, domnului A Ion George Râpă de la Radio LSG- România, domnului Adrian Blaj de la Radio Prahova, doamnelor şi domnilor: Alia Maria Pontos, Marinică Victor, Rodica Necula, Aurelia Chiru şi prietenei sale, Livia Andrei, Amelia Magori, Costi Bălan, Emilia Buzea, Victoria Ciobanu, Monica Puica, Păun Kati, cât şi colegilor mei de serviciu, Aurelia Grigore, Carmen Hera, Diana Găvan, Buşcu Ştefan şi Păpurică Florin, care mi-au cumpărat CD-ul!
Dumnezeu v-a adus în viaţa mea pentru a-mi realiza un vis,
Dumnezeu să vă binecuvânteze sufletele de îngeri!

 

Dacă aş explica câţi bani aveam în ziua când am dat comandă de cruce şi care a fost costul integral, aţi realiza că întradevăr Dumnezeu face minuni.

Dumnezeu să te odihnească în pace!

Nu te vom uita niciodată!

vineri, 27 aprilie 2012

Luptă înfiorătoare

Eu nu am totul la picioare, Nici nu-mi doresc aşa un chin, Păşesc în lumea asta mare Pe-alei trasate de destin. Nu vreau nimic din visul tău, Eu port în mine dragostea Şi-i mulțumesc lui Dumnezeu Pentru ceea ce pot vedea.



Picături de dor fierbinte
Sufletul îmi înconjoară,
Păşesc sfios înainte,
El mai lesne se strecoară.


Sub copertă îl ascund,
Îl înlătur de pe foaie,
Dar, vine mult mai profund
Ca un strop ciudat de ploaie.


Îl hrănesc cu ochii tăi
Imortalizaţi în grabă,
Se transformă în văpăi,
De sărutul tău mă-întreabă.


Duc cu el o-ntreagă luptă
Veşnic înfiorătoare,
El din mine se înfruptă
Şi tot eu îi sunt datoare.


Zâmbetul serii-mi răpeşte,
Să ţi-l dăruiască ţie,
Visul mi te zugrăveşte
Însă, dorul tău... nu ştie.


Picături de dor fierbinte
Sufletul mi-a inundat, 
Nici inima nu-l dezminte
Deşi, cu tine-a plecat.


Nu mai vrea să mă asculte,
Nu mai vrea să se oprească,
Îşi doreşte cât mai multe
Zile-n sir, să te iubească.



miercuri, 25 aprilie 2012

O simplă întrebare


Eu nu am totul la picioare, Nici nu-mi doresc așa un chin, Pășesc în lumea asta mare Pe-alei trasate de destin. Nu vreau nimic din visul tău, Eu port în mine dragostea Și-i mulțumesc lui Dumnezeu Pentru ceea ce pot vedea.







Ți-aş spune-n seara asta multe
Deşi, n-aş rosti mai nimic,
Ți-aş împleti clipele mute
Cu universul meu peltic.

Ți-aş glăsui, de vânt împinsă,
Tot ce nu pot să îţi rostesc
Când sunt, de ochii tăi, învinsă
Și-ţi spun numai că te iubesc.

Ți-aş îngâna printre cuvinte
O întrebare ce m-apasă
O voi păstra proaspătă-n minte
Până vei reveni... acasă.

Te-aş întreba ce va fi mâine,
Nu am curajul să şoptesc
Dar, nici n-am să mă pot abţine
La infinit să te iubesc.

Te-aş întreba în asta seară
Cum faci, de-mi pui pe vers culori
Şi-mi strecori dor în inimioară,
Cât n-are loc în mii de flori.

Te-aş întreba, de ce mă doare
Atât de tare lipsa ta,
O fi o simplă întrebare
Ce veşnic o voi repeta?






marți, 24 aprilie 2012

Te ador şi te iubesc!

Eu nu am totul la picioare, Nici nu-mi doresc așa un chin, Pășesc în lumea asta mare Pe-alei trasate de destin. Nu vreau nimic din visul tău, Eu port în mine dragostea Și-i mulțumesc lui Dumnezeu Pentru ceea ce pot vedea.







 Un pat de flori mi-ai aşternut
Visele să nu-mi rătăcesc,
De-abia acum am priceput
De ce te-ador şi te iubesc.

Un cer imens mi-ai dăruit
Să-mi pictez norii albi, pufoşi
 Ce-n disperare s-au hrănit
Cu ochii tăi, miraculoşi.

Un vis ce nu aş fi-îndrăznit
 Vreodată să mi-l însuşesc,
Din dragoste mi-ai împlinit,
De-aceea te-ador şi iubesc!

luni, 23 aprilie 2012

Purul briliant


Eu nu am totul la picioare, Nici nu-mi doresc așa un chin, Pășesc în lumea asta mare Pe-alei trasate de destin. Nu vreau nimic din visul tău, Eu port în mine dragostea Și-i mulțumesc lui Dumnezeu Pentru ceea ce pot vedea.



Suntem cadoul tău, din ziua de Florii
Iar tu, comoara mea, pentru aceasta zi.
E zi de sărbătoare şi totu-i minunat
Trăiesc ceea ce-n viaţă nicicând n-aş fi visat.

Dumnezeu ne iubeşte, noi ne iubim nespus
Iubirea ne uneşte,  tristeţile-au apus.
Suntem întregul care va demonstra mereu
Că doar iubirea pură place lui Dumnezeu.

Metale, bani, avere, nimic nu-i important,
Iubirea adevărată e purul briliant.
Suntem de neînvins, de-aceea strălucesc
La pieptul tău, şoptindu-ţi: Te iubesc! 
                                                                 Te iubesc! 




duminică, 22 aprilie 2012

Miliarde de safire

Eu nu am totul la picioare, Nici nu-mi doresc așa un chin, Pășesc în lumea asta mare Pe-alei trasate de destin. Nu vreau nimic din visul tău, Eu port în mine dragostea Și-i mulțumesc lui Dumnezeu Pentru ceea ce pot vedea.



Verde mi-a fost dat în viaţă
Să iubesc pentru vecie
Verdele-nseamnă speranţă,
Verdele-mi dă apă vie.

Verdele îmi dă splendoare,
Verdele-mi dă strălucire,
Îmi dă, într-o sărutare,
Miliarde de safire.

Verdele-nlătură spinii
De care mă tot lovesc,
Zbor în mijlocul grădinii
Când ochii lui mă iubesc.

Verdele îmi dă cuvântul
Din care, vers împletesc,
Să pot înverzi pământul
Cu eternul: Te iubesc!





sâmbătă, 21 aprilie 2012

Biruință

Eu nu am totul la picioare, Nici nu-mi doresc așa un chin, Pășesc în lumea asta mare Pe-alei trasate de destin. Nu vreau nimic din visul tău, Eu port în mine dragostea Și-i mulțumesc lui Dumnezeu Pentru ceea ce pot vedea.


Nici nu mai știu cât plângea luna
În seara când m-ai anunțat
Că vei pleca, visam întruna
Că de fapt m-ai amenințat
Așa, doar din obișnuintă,
Cum mai faci tu de obicei
Când urci pe stânci cu biruință
Dar, ai plecat din ochii mei.

Nici nu mai știu ce-am spus atunci,
Știu sigur că n-am mai gândit,
N-am întrebat unde te duci,
Știam că nu m-ai părăsit
Dar, mă durea așa de tare…
Nu ai cum să-ți imaginezi,
De ce acum, și de ce oare,
Rămân fără ochii tăi verzi?

Nici n-ai să știi cât am luptat,
În lacrimi să nu izbucnesc,
Să nu mă simți, când ai plecat,
Am îngânat doar, te iubesc!
Acum, când te întorci, iubite,
Stelele-n jurul meu sclipesc,
Și totuși, mai mult ca-înainte
Să pleci, îți jur că te iubesc!




Insomnii

Eu nu am totul la picioare, Nici nu-mi doresc așa un chin, Pășesc în lumea asta mare Pe-alei trasate de destin. Nu vreau nimic din visul tău, Eu port în mine dragostea Și-i mulțumesc lui Dumnezeu Pentru ceea ce pot vedea.



Mi-era un dor de tine...
Cât oceanul tăcerii,
În culmile alpine
Mi-am dus gheara durerii,
Mi-am amintit lumina
Ce m-a înconjurat,
Când dragostea, din vina
Sufletului, mi-ai dat.

Mi-era un dor cumplit
De ochii tăi cei verzi,
Stelele-au amuțit
Deși, n-ai să mă crezi
Dar, m-apăsau pe frunte
Cu razele lor reci
De parcă peste munte
Voiau să mă petreci.

Mi-era un dor sălbatic
De umărul tău drept,
Dor sănătos, tomnatic
Care-mi ardea în piept,
Îmi oprea răsuflarea,
Pașii-mi încetinea...
Un dor imens, cât marea
Și-oceanul lângă ea.

Mi-era un dor de tine...
Nici azi nu mi-a trecut
Deși, pe culmi alpine
Mă plimb, ca la-început,
Mi-e dor să-ți aud glasul,
Mi-e dor să te privesc,
În dor mi-adoarme ceasul,
Eu, nu dorm, te iubesc!



vineri, 20 aprilie 2012

Puterea stă în tine

Eu nu am totul la picioare, Nici nu-mi doresc așa un chin, Pășesc în lumea asta mare Pe-alei trasate de destin. Nu vreau nimic din visul tău, Eu port în mine dragostea Și-i mulțumesc lui Dumnezeu Pentru ceea ce pot vedea.



În viaţa asta multe mi-a fost dat să trăiesc,
Am dăruit iubire, cât n-am să îndrăznesc
Să cer vreodată lumii, orice s-ar întâmpla
Chiar dacă voi rămâne norii a-i contempla
Fără să am deasupra țigla - acoperiș,
N-am să calc pe cadavre, nici măcar pe furiș.
Voi spune adevărul oricât ar fi crud
Deși, nu am pretenții vreodată să-l aud.
Am învățat că viaţa nu e nici rea nici bună,
E scurtă precum drumul soarelui pân' la lună,
Te naști de dimineață și-adormi în miez de noapte
Iar, pe la amiază culegi fructele coapte.
Te naști gândind că zorii seninu-ți vor aduce
Dar, între timp constați că sarea e mai dulce,
Că fructul te lovește cum nu ai fi visat,
N-ai timp să te întrebi dacă i-adevărat
Ceea ce se întâmplă, timpul se scurge iute
În zadar curg cascade, sunt doar lacrimi pierdute.
Iubește și dușmanul, ăsta e sfatul meu,
De vrei să te iubească de-a pururi Dumnezeu!
N-ai voie să decazi, de-ai fost dezamăgit,
Ridică-te și luptă, nimic nu s-a sfârșit!
Agață-te de frunze, chiar de un fir de iarbă,
Nu te vor ajuta lacrimile din barbă,
Se-nserează devreme și nu ai apucat
Nici măcar să zâmbești, deși ai tot sperat,
Lacrimile în miere, poți transforma doar tu,
Alungă norii negrii, nu-ți pierde cumpătu'
Nu ești singur pe lume, Dumnezeu te iubește
Puterea stă în tine,  spre cer, te rog, privește!

joi, 19 aprilie 2012

Testament

Eu nu am totul la picioare, Nici nu-mi doresc așa un chin, Pășesc în lumea asta mare Pe-alei trasate de destin. Nu vreau nimic din visul tău, Eu port în mine dragostea Și-i mulțumesc lui Dumnezeu Pentru ceea ce pot vedea.


Pe perna mea de piatră
Aş vrea să-mi desenați
O lacrimă albastră,
Din norii parfumați
Cu visele pe care
Încercam să le-ating,
Zburând pe lângă zare
Tributul să-mi înving.

Sub haina mea de vreascuri
Să-mi șlefuiți dorințe,
Păstrate în adâncuri
Și lan de suferinţe,
Topite fără larmă
Sub flăcări nevăzute,
Smulse dintr-o alarmă
A gândurilor mute.

Să-mi dăltuiți speranța
Pe piatra funerară,
Când în sfârșit vacanţa
Dup-o viaţă amară,
S-a instalat zglobie,
Zâmbind în colţul gurii,
Din creștet în călcâie
Și-n pieptul picăturii.

Să-mi modelați din ceară
O inima topită,
Să scot capul afară
În lumea împietrită,
Când vântul vrea să zbiere
De dorul primăverii,
Să ung strofa cu miere
La începutul serii.

Să-mi întind aripi zvelte
Pe flăcările reci,
Cuvintele în trepte
Și versul pe poteci.
Să las putere-n muguri
Din paginile mele
Lacrima din adâncuri
Să zburde printre stele.






miercuri, 18 aprilie 2012

Ostatică în al tău dor

Eu nu am totul la picioare, Nici nu-mi doresc așa un chin, Pășesc în lumea asta mare Pe-alei trasate de destin. Nu vreau nimic din visul tău, Eu port în mine dragostea Și-i mulțumesc lui Dumnezeu Pentru ceea ce pot vedea.


Eu m-am obişnuit deja
Lacrima-n zâmbet să-nfă
şor,
Suspinul mi-l voi proteja
Mereu cu un surâs ușor.

Eu m-am obișnuit să-mi spun
Că totul se va limpezi,
Că versul meu, de dor nebun
Orice furtună va-mblânzi.

Eu m-am obișnuit să tac
Atunci când nu-i nimic de zis,
Aştept la pieptul tău să zac
Dar, pân-atunci mai am de scris.

Eu m-am obişnuit să zbor
Prin visul fără de aripă,
Să mă hrănesc din al tău dor
Ostatică, clip
ă de clipă.

marți, 17 aprilie 2012

Culoarea stropilor de suflet

Eu nu am totul la picioare, Nici nu-mi doresc așa un chin, Pășesc în lumea asta mare Pe-alei trasate de destin. Nu vreau nimic din visul tău, Eu port în mine dragostea Și-i mulțumesc lui Dumnezeu Pentru ceea ce pot vedea.


Azi nu mai vreau să-ți spun că toate
Zilele scrise-n calendar,
Au zori, amiază, seri și noapte,
Ar fi un vers scris în zadar.

Ar spune luna că cerneala
Cerului meu, cu stele plin,
Am risipit-o-n îmbulzeala
Ploilor care vin și vin.

Ar spune ploaia, însetată,
Că luna n-are ce vorbi
Și-ar curge pentru prima dată,
Să nu-i mai pot stropii, sorbi.

Azi nu mai vreau să-ți spun că ploaia
A încercat să mă stropească,
Ar fi-n zadar, fiindcă văpaia
Arde doar în inima noastră.

A încercat, ca și-altă dată
Să-mi iasă-n cale suspinând,
Să-mi lase slova lui ciudată,
Gândită-n noapte, rând cu rând.

A încercat să-mi smulgă stropul
Oceanului, ce-l port firesc,
Chiar de mă va-înghiți potopul
La piept, pentru că te iubesc.

A reușit, pentru-o secundă
S-aprindă-n mine o furtună,
Dar, valul său, totul inundă
Oricât ar fi vremea de bună.

În calendar, stropii se-aștern
Aşa cum noi îi împletim,
Chiar dacă puţini mai discern
Culoarea lor, noi ne iubim.



luni, 16 aprilie 2012

Aș învăța-n ocean zborul

Eu nu am totul la picioare, Nici nu-mi doresc așa un chin, Pășesc în lumea asta mare Pe-alei trasate de destin. Nu vreau nimic din visul tău, Eu port în mine dragostea Și-i mulțumesc lui Dumnezeu Pentru ceea ce pot vedea.

De-aș putea să-înving suspinul
Din secundele de dor,
Să-mi scutur de lacrimi, chinul,
Sus pe culmea norilor.

De-aș putea să-înving distanţa
Cu puterea gândului
Și să ating performanţa
Pe aripa dorului.

De-aș putea să zbor într-una
Până în bratele tale,
Să ignor norii și luna,
Transformându-le-n petale.

De-aș putea să-mi adorm dorul
Până-n ziua revenirii,
Aș învăța-n ocean zborul
Înflorind toți trandafirii.

De-aș putea numai o clipă
Să stau fără tine-n gând,
Vulturii să-mi dea aripă,
Să ating munții zburând...




Șase sute de poeme

Eu nu am totul la picioare, Nici nu-mi doresc așa un chin, Pășesc în lumea asta mare Pe-alei trasate de destin. Nu vreau nimic din visul tău, Eu port în mine dragostea Și-i mulțumesc lui Dumnezeu Pentru ceea ce pot vedea.


Iubirea mea nu umple cupe,
Nu se-mpletește din desfrâu,
În sentimente vii erupe
Și curge lin ca un pârâu.

Iubirea mea nu-i de vânzare
Prin mii de chioșcuri afișată,
Iubirea mea e doar o floare
Cu sentimente parfumată.

Iubirea mea a luat ființă
Din lacrimi multe și suspine,
A izbutit doar din credință
Să ardă-n culmile alpine.

Iubirea mea-i flacără vie
Hrănită cu lacrimi de dor,
Curcubeu fără colivie
Crescut pe culmea norilor.

Iubirea ta este lumina
Și zâmbetul de dimineață,
Învesmântată-n ea, grădina
Alungă orice fir de ceaţă.

Iubirea ta este splendoarea
Ce-mi dă putere să trăiesc,
Să strig cu toată disperarea,
Iubirea mea, eu te iubesc!

Iubirea noastră, stâncă-n vreme
Aici va sta, drept mărturie
În şase sute de poeme
Din suflet, dedicate ție.


duminică, 15 aprilie 2012

Le-am răspuns că te iubesc!

Eu nu am totul la picioare, Nici nu-mi doresc așa un chin, Pășesc în lumea asta mare Pe-alei trasate de destin. Nu vreau nimic din visul tău, Eu port în mine dragostea Și-i mulțumesc lui Dumnezeu Pentru ceea ce pot vedea.


M-au întrebat așa într-o doară,
Mulţi anonimi sau cunoscuți,
De ce te port ca pe-o comoară,
Ce-aș face, de-ar fi să mă uiți?!?

M-au întrebat minți curioase,
Ce nu mă știu, cum mă știi tu,
Dacă în nopțile geroase
Nu-mi arde-n mine sufletu'?!?

M-au întrebat multe guri rele,
De ce în versuri te slăvesc
Și-n toate paginile mele
Repet mereu că te iubesc?!?

M-au întrebat, ce pun în gânduri,
Cu ce licoare le hrănesc,
M-au citit unii printre rânduri,
Eu le-am răspuns că te iubesc!

M-au întrebat, de ce mă laud
Cu-a mea iubire uimitoare
Și-orice cuvânt, de-al tău, aplaud
De parcă-ai fi rază de soare?!?

M-au întrebat, mulţi cititori,
Cum fac, de nu mă plictisesc
Să-mi aștern dorul în culori?!?
Eu le-am răspuns că te iubesc!



Veșnicie

Eu nu am totul la picioare, Nici nu-mi doresc așa un chin, Pășesc în lumea asta mare Pe-alei trasate de destin. Nu vreau nimic din visul tău, Eu port în mine dragostea Și-i mulțumesc lui Dumnezeu Pentru ceea ce pot vedea.

În lipsă, mâna-mi zugrăvește
Mii de cuvinte nerostite
Dar, inima mea te iubește
De-a pururi, fără de cuvinte.

În vise îmi pătrunzi mereu
Să îmi alini singurătatea,
Am să te-aștept, iubitul meu,
Să-ți dăruiesc eternitatea.

Între noi n-are loc distanţă,
Nicicând nu se v-a cuibări
Decât iubire, vers și viaţă,
Dragostea veșnic v-a domni.

De dorul tău, mâna-mi așterne
Atâtea gânduri încâlcite
Iar, lacrimile mele-s demne
Să curgă, fără de cuvinte.



Cuvântul tău

Eu nu am totul la picioare, Nici nu-mi doresc așa un chin, Pășesc în lumea asta mare Pe-alei trasate de destin. Nu vreau nimic din visul tău, Eu port în mine dragostea Și-i mulțumesc lui Dumnezeu Pentru ceea ce pot vedea.



Cuvântul tău în prag de seară
Mi-a redat aripa, să zbor,
Mi-a picurat în inimioară
Putere, să uit de-al tău dor.

Cuvântul tău în miez de noapte
Mi-a adus vise și speranță,
Te iubesc, chiar de ești departe,
Te voi iubi întreaga viață!




sâmbătă, 14 aprilie 2012

Tu ești sufletul meu, eu sunt inima ta

Eu nu am totul la picioare, Nici nu-mi doresc așa un chin, Pășesc în lumea asta mare Pe-alei trasate de destin. Nu vreau nimic din visul tău, Eu port în mine dragostea Și-i mulțumesc lui Dumnezeu Pentru ceea ce pot vedea.


Chiar dacă viaţa asta și astăzi ne desparte,
Între noi, niciodată, gol nu va exista
Deși, iubirea mea, ești atât de departe,
Tu ești sufletul meu, eu sunt inima ta.

Chiar dacă mii de stele, din ceruri, ne privesc
Între noi, niciodată, norii grei nu vor sta,
Dumnezeu știe calea, știe cât te iubesc,
Tu ești sufletul meu, eu sunt inima ta.





Fiți binecuvântați!

Eu nu am totul la picioare, Nici nu-mi doresc așa un chin, Pășesc în lumea asta mare Pe-alei trasate de destin. Nu vreau nimic din visul tău, Eu port în mine dragostea Și-i mulțumesc lui Dumnezeu Pentru ceea ce pot vedea.



Acum, când până la-nviere
Mai e un pas și luăm lumină,
Sufletul meu, iertare cere
Celor ce i-am lovit, cu vină
Nu aș putea să mai pășesc
Și vă implor să mă iertați!
Sunt doar un om și mai greșesc.
Fiți cu toți binecuvântați!


Sărbători fericite!




vineri, 13 aprilie 2012

Sunt de zece ori mai bună

Eu nu am totul la picioare, Nici nu-mi doresc așa un chin, Pășesc în lumea asta mare Pe-alei trasate de destin. Nu vreau nimic din visul tău, Eu port în mine dragostea Și-i mulțumesc lui Dumnezeu Pentru ceea ce pot vedea.




Eu sunt oricum, nu mă topesc
Chiar dacă tu m-ai alungat
Eu
sunt şi încă dăruiesc
Tot ce-am mai sincer
şi curat.

Eu
sunt aici, sub cerul meu
Orice vei face, încă sunt,
M-ajută Bunul Dumnezeu
Să zâmbesc pe acest pământ.

Eu
sunt aici, nu mă ascund
Şi
sunt exact ceea ce spun,
Iar dacă-n suflete pătrund
E semn că
sunt pe drumul bun.

Eu
sunt aici, nu sunt perfectă, 
Sunt doar un simplu muritor
Chiar de-ai crezut că-s o insectă
N-am să te-n
ţep, nici n-am să zbor.

Eu
sunt aici, pe-acest pământ,
Cu tine n-am fraternizat,
Eu am şi suflet
şi cuvânt,
Nu mă love
şti, doar m-ai furat.

Eu sunt, chiar oarbă, încă sunt
Nu plagiez, nu te descriu,
Eu cred în mine
şi-n cuvânt,
Poţi fi imens, nu vreau să
ştiu!


joi, 12 aprilie 2012

Iubire clară

Eu nu am totul la picioare, Nici nu-mi doresc așa un chin, Pășesc în lumea asta mare Pe-alei trasate de destin. Nu vreau nimic din visul tău, Eu port în mine dragostea Și-i mulțumesc lui Dumnezeu Pentru ceea ce pot vedea.


M-a cuprins așa un dor
Să-ntind aripa, să zbor
Peste gânduri și cuvinte
Goale, slobode, absente...

M-a cuprins un dor de pace...
Peste-a lumii carapace
Aș împrăștia iubire,
Răutatea s-o deșire.

M-a cuprins un dor nătâng
S-aștern tot ce port în gând
Fiindcă știu că vei râvni
Să fi sincer într-o zi.

M-a cuprins așa o greață
Să-ți citesc de dimineață
Comentariul anonim...
Geaba-mi spui că scriu sublim.

M-a cuprins un dor fierbinte
Să-aud ce-ți trece prin minte,
Când aşterni tu adevărul...
Teamă mi-e că-mi piere dorul.

M-a cuprins iubirea clară,
Nu-mi mai e viaţa amară,
De iubire-îmbrățișat,
Dorul meu s-a spulberat.











miercuri, 11 aprilie 2012

Iubirea îmi dă putere

Eu nu am totul la picioare, Nici nu-mi doresc așa un chin, Pășesc în lumea asta mare Pe-alei trasate de destin. Nu vreau nimic din visul tău, Eu port în mine dragostea Și-i mulțumesc lui Dumnezeu Pentru ceea ce pot vedea.



Uneori vreau să gust uitare,
Zborând prin cerul înstelat,
Să lepăd haina ce mă doare
Doar colindând în lung și-n lat.

Uneori vreau să privesc stropii
Din colţul meu de nor pufos,
Să-mi pun sub cap, în tihnă, plopii,
Oferind tot ce-i mai frumos.

Uneori vreau să pierd uimirea
Din filele anterioare,
Să plămădesc doar fericirea
Acestei lumi, sădind o floare.

Uneori vreau să-ți dau o clipă
Din tot ce am acumulat,
Să uit că am făcut risipă
Când sufletu-n palme l-am dat.

Uneori simt cum mă doboară
Măștile care mă rănesc
Dar, mă retrag în prag de seară
Puternică, să te iubesc!

Iubirea ta îmi dă putere
Să ignor tot ce m-a lovit,
Să privesc măștile-n tăcere,
Să te iubesc necontenit.


marți, 10 aprilie 2012

Un strop imens de dor

Eu nu am totul la picioare, Nici nu-mi doresc așa un chin, Pășesc în lumea asta mare Pe-alei trasate de destin. Nu vreau nimic din visul tău, Eu port în mine dragostea Și-i mulțumesc lui Dumnezeu Pentru ceea ce pot vedea.



Sunt un strop fără putere,
Biciuită uneori
Dar, am imensa plăcere
Să mă rătăcesc prin nori.

Sunt un strop de ploaie lină,
Uneori torențială
Dar, mă știe-a mea gradină
Cât sunt de rațională.

Sunt un strop imens de dor,
Ghemuită în cuvânt
Par un simplu visător
Dar, picioru-i pe pământ.

Sunt și apă, sunt și gheaţă,
Sunt și zorii și apusul,
Dau mereu câte-o speranță
Dar, ades primesc opusul.

Sunt un strop plin de iertare,
Așa-mi spune Dumnezeu
Deși, inima mă doare
Că nu primesc ce dau eu.

Sunt un strop de suferință,
Numai eu știu cât trudesc
Însă, în a mea credinţă
Chiar pe Iuda îl iubesc.

Sunt un strop, nimic mai mult,
Nu am sufletul de vulpe,
Nu sunt un ocean ocult,
Norii pot să mă disculpe.



luni, 9 aprilie 2012

Grăunte de iubire

Eu nu am totul la picioare, Nici nu-mi doresc așa un chin, Pășesc în lumea asta mare Pe-alei trasate de destin. Nu vreau nimic din visul tău, Eu port în mine dragostea Și-i mulțumesc lui Dumnezeu Pentru ceea ce pot vedea.


Sunt grăunte de iubire
Peste lume picurat,
Vin doar să v
ă dau de știre
Că nu m-am evaporat.

Sunt, cu braţele deschise
Așteptând să mă zăriți
Pe câmpiile întinse,
Printre macii înfloriți.

Sunt un fir de mac plăpând,
Mângâiat de stropi grăbiți,
Imnul ploii-l port în gând,
Prins de vânt și seri fierbinți.

Sunt un fir de gențiană
Înflorită-n vârf de munte,
Imnul ploii-l pun pe rană
Printre sunete mărunte.

Sunt pe culmea norilor,
Sau în stropii reci de ploaie,
Sunt grăuntele de dor,
Peste voi curg în șuvoaie.