Pe primul loc

Eu nu am totul la picioare, Nici nu-mi doresc așa un chin, Pășesc în lumea asta mare Pe-alei trasate de destin. Nu vreau nimic din visul tău, Eu port în mine dragostea Și-i mulțumesc lui Dumnezeu Pentru ceea ce pot vedea.

Sunt un trandafir sălbatic
Cu petale parfumate,
Dau din suflet sistematic
Iubirea mea, zi și noapte.

Sunt un trandafir albastru,
Viu, catifelat și demn,
Iubesc cel mai tandru astru
Și-o declar mereu solemn.

Sunt un trandafir loial,
Sufletul e-a mea avere,
Iubesc crin imperial,
Plin de viață și putere.

Sunt un trandafir de foc,
Plăpând, cât o picătură
Crinul, de pe primul loc,
Îmi dă doar iubire pură.

Însetată

Eu nu am totul la picioare, Nici nu-mi doresc așa un chin, Pășesc în lumea asta mare Pe-alei trasate de destin. Nu vreau nimic din visul tău, Eu port în mine dragostea Și-i mulțumesc lui Dumnezeu Pentru ceea ce pot vedea.



Sunt așa de însetată
De sărutul tău fierbinte,
Nu am dormit noaptea toată,
Te-ai plimbat prin a mea minte...

Sunt așa de însetată
De-a ta caldă mângâiere,
Nici nu cred c-am fost vreodată,
Nici nu-mi mai găsesc putere.

Sunt așa de însetată
De ochii tăi de smarald...
De privirea-ți dezarmantă
Și sufletul bun și cald...

O rugă românească

Eu nu am totul la picioare, Nici nu-mi doresc așa un chin, Pășesc în lumea asta mare Pe-alei trasate de destin. Nu vreau nimic din visul tău, Eu port în mine dragostea Și-i mulțumesc lui Dumnezeu Pentru ceea ce pot vedea.

Sunt o rugă nesfârșită
Adunată într-un grup,
De la-început hărăzită
Toți poeții să corup.

Sunt o rugă nesfârșită
Din suflete adunată,
Una neasemuită,
Voi colinda lumea toată.

Sunt o rugă nesfârșită,
Sunt o rugă românească,
Sunt iubirea despletită
Și dumnezeiască.

Nu știu...

Eu nu am totul la picioare, Nici nu-mi doresc așa un chin, Pășesc în lumea asta mare Pe-alei trasate de destin. Nu vreau nimic din visul tău, Eu port în mine dragostea Și-i mulțumesc lui Dumnezeu Pentru ceea ce pot vedea.




Eu nu știu să storc lacrimi
Din cerul meu imens,
Eu știu să mângâi inimi
Cu-o rimă prinsă-n vers.

Eu nu știu câte strofe
Mai am de așternut,
Știu că sub catastrofe
Poate fii conținut.

Eu nu știu câte stele
Mai am de contemplat,
Știu că-n clipele grele
Doar tu m-ai consolat.

Eu nu știu cât de pură
Îți par de la distanţă
Știu că-s o picătură,
Doar tu îmi dai speranţă.

Eu nu știu dacă viaţa
Va fi mereu cum spui,
Știu că ești dimineața
Și leacul dorului.

Eu nu știu să-împletesc
Urzeli fără de minte,
Eu știu că te iubesc
Din suflet și cuvinte!

Eu nu știu să oftez
Când sufletul mă doare,
Știu că mă întristez
Când ești în depărtare.

Eu nu știu să suspin
Când soarele apune,
Îmi e viaţa un chin
Când ești plecat în lume.

Eu nu știu să m-ascund
Dup-o perdea de vise,
Eu te iubesc profund
Și tot ce simt, stau scrise.

Eu nu știu dacă zorii
Vor revenii cândva,
Știu doar că cititorii
Mă pot invidia.

Eu nu știu cine știe
Concret ce simt, ce scriu,
Știu doar că-n poezie
Sufletul ți-l descriu.

Eu nu știu viitorul,
N-am cum să-l deslușesc,
Știu că sunt autorul
Purului te iubesc!

Eu nu știu dacă cerul
Zâmbește-n timp ce dorm
Dar, n-am s-ascund misterul
Că te iubesc, enorm!

Produsul muzei mele

Eu nu am totul la picioare, Nici nu-mi doresc așa un chin, Pășesc în lumea asta mare Pe-alei trasate de destin. Nu vreau nimic din visul tău, Eu port în mine dragostea Și-i mulțumesc lui Dumnezeu Pentru ceea ce pot vedea.



Sunt produsul muzei mele
Cu ochi limpezi și curați,
Precum cerul plin de stele,
În iubire îmbrăcați.

Sunt produs dintr-o iubire
Caldă, sinceră, curată,
Împletită-n fericire
Pentru lumea însetată.

Sunt produsul muzei mele
Cu ochi verzi, pătrunzători,
Iubire sculptată-n stele
Din geana noilor zori.

O viață te voi iubi!

Eu nu am totul la picioare, Nici nu-mi doresc așa un chin, Pășesc în lumea asta mare Pe-alei trasate de destin. Nu vreau nimic din visul tău, Eu port în mine dragostea Și-i mulțumesc lui Dumnezeu Pentru ceea ce pot vedea.



Sunt fiorul ce se naşte
Din mirifica-ţi privire
Ce în suflet mi-adânceşte
Înflăcărata iubire.

Sunt iubirea despletită
Peste-o lume îngheţată,
Mă declar adăpostită
În inima ta curată.

Sunt un fir de iasomie
Oglindit în ochii tăi,
Mi-a fost inima pustie
Anii mi-au fost reci şi grei.

Sunt boboc de trandafir
În căuşul palmei tale,
Mă înfloreşti fir cu fir
Redându-mi viaţă-n petale.

Sunt crenguţa-nmugurită
În livada fericirii,
Din dragoste-alcătuită
Mă declar sclava iubirii.

Sunt fiorul ce-ţi cuprinde
Sufletul dintr-o suflare,
De-a ta dragoste depinde
Tot ce-alină, tot ce doare.

Sunt o rază de speranţă
Împletită-n seri târzii,
Doar iubirea ta-mi dă viaţă,
O viaţă te voi iubi!

Iubirea picurată

Eu nu am totul la picioare, Nici nu-mi doresc așa un chin, Pășesc în lumea asta mare Pe-alei trasate de destin. Nu vreau nimic din visul tău, Eu port în mine dragostea Și-i mulțumesc lui Dumnezeu Pentru ceea ce pot vedea.

Sunt sublimul sentiment
Sacru, necondiționat,
Ce domnește consistent
Peste ceru-înseninat.

Sunt distanţa ce se-așterne
Între noi, pas lângă pas,
Focul crud ce-n suflet cerne
Flăcări de dor, ceas de ceas.

Sunt dorința arzătoare
Zămislită din sărut,
Curcubeu plin de splendoare,
Nesecat și neînceput.

Sunt izbânda camuflată
Într-un sentiment firesc,
Peste lumea asta toată
M-am născut să te iubesc!

Sunt iubirea picurată
Peste vers și poezie,
Te voi iubi viaţa toată
Într-o dulce frenezie.

Drumuri noi

Eu nu am totul la picioare, Nici nu-mi doresc așa un chin, Pășesc în lumea asta mare Pe-alei trasate de destin. Nu vreau nimic din visul tău, Eu port în mine dragostea Și-i mulțumesc lui Dumnezeu Pentru ceea ce pot vedea.

Sunt clipe-n care-ți caut pasul
Ca pe un leac inexplicabil,
Să nu cumva să-ți confund glasul
Cu orice freamăt adorabil.

Sunt seri în care-ți caut steaua
Prin visele nenumărate,
Să nu pătrund prin catifeaua
Iubirii noastre închegate.

Sunt nopți în care-ți caut geana
Să-ți sărut ochii zâmbitori
Să nu cumva să uit că teama
Din vis, s-a rătăcit în zori.

Sunt drumuri ce le-ai străbătut
De-atâtea ori, purtând cu tine
Iubirea care s-a născut
În zbor, pe culmile alpine.

Sunt zile-n care-ți sorb cuvântul
Și-n flăcări albe-l împletesc,
Să nu cumva să uite vântul
Să-ți spună ce mult te iubesc.

Sub cascade provocate

Eu nu am totul la picioare, Nici nu-mi doresc așa un chin, Pășesc în lumea asta mare Pe-alei trasate de destin. Nu vreau nimic din visul tău, Eu port în mine dragostea Și-i mulțumesc lui Dumnezeu Pentru ceea ce pot vedea.



Vreau să zbor, să zbor departe
De tot omul ce lovește,
Să dau foc la semn de carte,
Să mă comport nebunește.

Vreau să zbor, să zbor spre stele,
Să-mi găsesc liniștea sfântă
Între paginile mele
Să-mi aud versul cum cântă.

Vreau să zbor, să zbor odată
Cum n-am mai zburat nicicând,
Să-mi ascund iubirea toată
Dintre lacrimi, izvorând.

Vreau să zbor, să zbor pe creste
Să nu mai aud minciuni,
Printre clipele celeste
Să-întâlnesc doar oameni buni.

Vreau să zbor, cu-aripa frântă
Și cu rănile enorme,
S-aud dragostea cum cântă
În cupele-i uniforme.

Vreau să zbor, în adâncime
Să vărs norii-n picătură,
Să șterg rănile din mine,
Să pun dragostea pe ură.

Vreau să zbor pe culmi alpine
Singură-n pustietate
Să nu mai aud de-un bine
Ce se uită peste noapte.

Vreau să zbor atât de sus,
Lacrima să nu-mi zărești
Nici în zori, nici în apus,
Nici în oglindiri lumești.

Vreau să zbor, pe norii mei
Doar în ei mă pot încrede
Să uit anii ăștia grei
Și-ochii tăi, fior de verde.

Vreau să zbor, dintre puhoaie
De necazuri și durere,
S-opresc lacrimi în șuvoaie
Și să zbor, să-aud tăcere.

Vreau să zbor de lângă tine,
Să fii mult mai fericit,
Să strivesc sufletu-n mine,
Uitând ce mult te-am iubit.

Vreau să zbor, să uit cuvinte
Ce mi le-ai lovit de gheaţă,
Să privesc doar înainte
Făr-a-mi mai păsa de viaţă.

Vreau să zbor, să uit că ieri
Am zâmbit la pieptul tău,
Iar astăzi, printre dureri
Zbor, urlând din hău în hău.

Vreau să zbor, secând cascada
Pe care-o provoci mereu,
Să uit iarna și zăpada,
Să fiu doar cu Dumnezeu.

Vreau să zbor, să poți zâmbi,
În blestem să nu mai zac
Probabil cât voi trăi...
Vreau să zbor, ce pot să fac?

În ochii tăi

Eu nu am totul la picioare, Nici nu-mi doresc așa un chin, Pășesc în lumea asta mare Pe-alei trasate de destin. Nu vreau nimic din visul tău, Eu port în mine dragostea Și-i mulțumesc lui Dumnezeu Pentru ceea ce pot vedea.

Sunt, în ochii tăi, frumoasă,
Sunt iubirea din scriptură
Sacră, precum o crăiasă
Deși-s doar o picătură.

Sunt, în ochii tăi, femeia
Care-ți tulbură privirea
Care ți-a aprins scânteia
Și-ți dăruiește iubirea.

Sunt, în ochii tăi, o floare
Ce nicicând nu se-ofilește,
Curcubeu iscat din soare
Ce-n palma ta se-arcuiește.

Sunt, în ochii tăi, secundă
Zămislită în iubire,
Sunt o lacrimă plăpândă
Pierdută de fericire.

Sunt, în ochii tăi, minunea
Nisipului de val șters,
Îndeplinind misiunea
De-a transforma viaţa-n vers.

Sunt, în ochii tăi, o rază
Pierdută de-o stea polară,
Ce-n iubirea ta valsează
Într-o blândă primăvară.

Luna despletită

Eu nu am totul la picioare, Nici nu-mi doresc așa un chin, Pășesc în lumea asta mare Pe-alei trasate de destin. Nu vreau nimic din visul tău, Eu port în mine dragostea Și-i mulțumesc lui Dumnezeu Pentru ceea ce pot vedea.



Sunt boltă înstelată
În ochi când mă privești,
Aripa dantelată
A zânei din povesti.

Sunt albă ca zăpada
Tu, prinţul ce-mi dă viaţă
Distrugând acolada
Ce mă ținea sub gheaţă.

Sunt boltă însorită,
La pieptul tău zâmbesc
Sub Luna despletită
De-aceea te iubesc!

Te-am așteptat

Eu nu am totul la picioare, Nici nu-mi doresc așa un chin, Pășesc în lumea asta mare Pe-alei trasate de destin. Nu vreau nimic din visul tău, Eu port în mine dragostea Și-i mulțumesc lui Dumnezeu Pentru ceea ce pot vedea.

Te-am așteptat, plângând și-n astă seară
Sub cerul nostru, parfumat cu vise
Să-mi aduci inima, ca pe-o comoară
Să-ți dau în schimb doar paginile scrise.

Te-am așteptat, să ciocnim cupa noastră
După doi ani de cruntă așteptare,
Să-mi aduci un sărut sub bolta-albastră,
Să-ți dau în schimb o clipă de visare.

Te-am așteptat să-mi îmblânzești dorinţa,
Să-mi umpli aşternutul de parfum,
Să-mi iei din suflet toată suferinţa
Dar, te-ai pierdut, pe undeva pe drum.

Am să te-aștept cum fac mereu, iubite
Am să te-aștept să vii și mâine seară
Chiar de-am să rătăcesc printre cuvinte,
Ai fost, vei fii pe veci a mea comoară.

În iubirea ta să zac

Eu nu am totul la picioare, Nici nu-mi doresc așa un chin, Pășesc în lumea asta mare Pe-alei trasate de destin. Nu vreau nimic din visul tău, Eu port în mine dragostea Și-i mulțumesc lui Dumnezeu Pentru ceea ce pot vedea.

Sunt indignată când te simt
Că nu îmi dai crezare
Deși, știi sigur că nu mint
Și sufletul mă doare.

Sunt fericită că exiști
În viaţa mea de-o vreme
Dar, mi-aș dori să nu insiști,
Cu daruri și probleme.

Eu nu iubesc un suflet dur
Cu pieptul plin de gloanțe,
Nici un prinţ putred, pe-un cal sur,
Picat dintre romanțe.

Eu iubesc ce mi-a fost sortit
Acum doi ani, de Domnul
S-a-întâmplat, m-am îndrăgostit,
De nu-mi mai găsesc somnul.

Nu mă pricep să mă prefac,
Nu vreau nimic material,
Vreau în iubirea ta să zac,
Nu în teama de ireal.

Chiar dacă

Eu nu am totul la picioare, Nici nu-mi doresc așa un chin, Pășesc în lumea asta mare Pe-aleitrasate de destin. Nu vreau nimic din visul tău, Eu port în mine dragostea Și-imulțumesc lui Dumnezeu Pentru ceea ce pot vedea.


Chiar de inima te doare,
Pune pe zăpadă, sare!
Nu încerca să presari miere
Că-ți vei lua la revedere.

Chiar dacă sufletul arde,
Cere-i vieții, miliarde
De secunde înghețate
Și pornește mai departe!

Chiar de capul ți se lasă
Fii stăpân la tine-acasă!
Nu te mai topi de dor,
N-ai cui cere ajutor.

Chiar de vezi la colţ de stradă
Nopțile, cum stau grămadă,
Nu le lua în seamă ura,
Ele n-au simțit arsura.

Chiar dacă primești suspine,
Nu-înceta să faci mult bine,
Zorii vin dup-orice noapte
Și-mi vei da din nou dreptate.

Chiar dac-ai greșit intrarea
Nu-înceta să iubești zarea,
Ai încredere în tine
Și în stelele divine.

Chiar dacă vine furtuna
Nu-înceta să iubești Luna,
Stelele îți vor zâmbi
Printre nori, în orice zi.

Chiar de fumul nu-i ca ceaţa
Nu-înceta să-ți iubești viaţa!
Nu vei achiziționa
Alta, orice ți-aș dona.

Chiar de-s gropi pe drumul tău,
Sus, e Bunul Dumnezeu,
Aici, iarna ne îngheață,
Privește-l pe EL în față!

Chiar de inima te doare,
Soarele-i așa de mare,
Noaptea, Luna strălucește,
Sigur, doar El te iubește.

Cum să-mi vând inima-n rate?

Eu nu am totul la picioare, Nici nu-mi doresc așa un chin, Pășesc în lumea asta mare Pe-alei trasate de destin. Nu vreau nimic din visul tău, Eu port în mine dragostea Și-i mulțumesc lui Dumnezeu Pentru ceea ce pot vedea.

Cum să-adorm dorul în noapte
Când el de-abia se-înfiripă,
Cum să-mi vând inima-n rate
Când sufletu-n lacrimi țipă?

Cum să-înec dorul de tine
În cascadele sărate?
Viața nu-mi aparține,
Ești aici când ești departe.

Cum să-mi împletesc cuvântul
Fără să-ți măsor privirea?
Expiră abonamentul,
Reîncarcă-l cu iubirea!

Cum să-mi oblojesc durerea
Clipelor nemărginite,
Când eu îți măsor tăcerea
Și-o aștern peste cuvinte?

La marginea hârtiei

Eu nu am totul la picioare, Nici nu-mi doresc așa un chin, Pășesc în lumea asta mare Pe-alei trasate de destin. Nu vreau nimic din visul tău, Eu port în mine dragostea Și-i mulțumesc lui Dumnezeu Pentru ceea ce pot vedea.

Sunt umbra ce te-așteaptă
În pragul casei, seara,
Privirea mi se-ndreaptă
Strivindu-mi călimara.

Sunt umbra ce-şi aruncă
Privirea pe fereastră
Când noaptea-i prea adâncă,
Cerneala prea albastră.

Sunt umbra frământării
Din versul insomniei,
Răbdarea așteptării
La marginea hârtiei.

Sunt umbra așteptării
Pe-o lacrimă de dor
Dansând la malul marii
În ritmul stelelor.

Lăcrimând

Eu nu am totul la picioare, Nici nu-mi doresc așa un chin, Pășesc în lumea asta mare Pe-alei trasate de destin. Nu vreau nimic din visul tău, Eu port în mine dragostea Și-i mulțumesc lui Dumnezeu Pentru ceea ce pot vedea.

Sunt iluzia tăcerii
Ce răcnește în cuvinte,
Întruchiparea durerii
Rătăcind printre morminte.

Sunt ecoul amintirii
Prins în ghearele uitării,
Lacrimile despărțirii
Rămase pe fundul mării.

Sunt un punct de lut albastru
Într-o Terra desfrunzită,
Licurici picat din astru
Dar, sunt de tine iubită.

Sunt o frunză-n a ta palmă,
În căușul ei, domnesc,
Ca o lacrimă de toamnă
Izvorâtă, te iubesc!

Doar cu-o viaţă sunt datoare

Eu nu am totul la picioare, Nici nu-mi doresc așa un chin, Pășesc în lumea asta mare Pe-alei trasate de destin. Nu vreau nimic din visul tău, Eu port în mine dragostea Și-i mulțumesc lui Dumnezeu Pentru ceea ce pot vedea.

Sunt secunda-n care zorii
Cu visele te dezmiardă,
În pofida depărtării,
Sunt aici, mereu de gardă.

Sunt un secol într-o viaţă,
O grădină într-o floare,
O frântură de speranță
Printre pletele de soare.

Sunt minutu-n care timpul
Se-oprește la pieptul tău,
Încununând labirintul
Cu-al iubirii decolteu.

Sunt un sunet din tăcerea
Nopților nemăsurate,
Picurându-ți mângâierea
Clipelor îndurerate.

Sunt iubirea, simbol sacru,
Fără plată te cuprind,
Nu voi pierii în masacru,
Nici în lacrimi nu m-aprind.

Sunt de dragoste cuprinsă
Sub aripi ocrotitoare,
N-am timp să mă las învinsă,
Doar cu-o viaţă sunt datoare.

Iubire pură

Eu nu am totul la picioare, Nici nu-mi doresc așa un chin, Pășesc în lumea asta mare Pe-alei trasate de destin. Nu vreau nimic din visul tău, Eu port în mine dragostea Și-i mulțumesc lui Dumnezeu Pentru ceea ce pot vedea.

Seara, ce cădea grăbită,
S-a oprit din al ei dans
Peste ploaia rătăcită
În emoții și suspans.

Un surâs de primăvară,
Lângă-o cană de cafea,
Doar într-o banală seară
A dat vieții, dragostea.

O cascadă de cuvinte,
Scoase de prin buzunare,
Se scurgeau inconștiente
Peste clipa următoare.

Noaptea își lăsase pleoapa,
Stropii reci priveau uimiți
Cum din lespezi stoarcem apa,
Doi nebuni îndrăgostiți.

Doar o clipă, o secundă,
Un minut în palma ta,
S-a născut ca să pătrundă:
N-ai să mă mai poți uita!

Universul se încinge,
Soarele se zvârcolește,
Doru-n suflet ne atinge
Cu săgeata, mișelește.

Ne lovesc furtuni de-a valma,
Ne ridică nori pe creste,
Lacrimile ne ard palma,
Totul părea o poveste.

Fulgere destrămau zarea,
Visele ne risipeau
Dar, iubirea și iertarea
În suflete năvăleau.

Zeci de voci loveau sălbatic,
Judecând neștiutori
Cu sufletul lor antarctic,
Suspinul pierdut în zori.

Crivățul, neluat în seamă
Printre spini s-a risipit,
Iubirea din nou ne cheamă,
Azi, doi ani s-au împlinit.

Doi ani de iubire pură,
Sentiment dumnezeiesc,
Sunt numai o picătură
Dar, din suflet te iubesc!

Îmi pui viaţă în cerneală,
Dragostea s-o zugrăvesc,
Din acea seară banală
Dragul meu, eu te iubesc!

Doar un suflet

Eu nu am totul la picioare, Nici nu-mi doresc așa un chin, Pășesc în lumea asta mare Pe-alei trasate de destin. Nu vreau nimic din visul tău, Eu port în mine dragostea Și-i mulțumesc lui Dumnezeu Pentru ceea ce pot vedea.

Sunt ropot de sinceritate
Ocrotit de ochiul divin,
Lovită-n suflet, zi și noapte
Îmi sfidez aprigul destin.

Sunt lumânarea ce înfruntă
Furtuni ce nu se mai opresc,
Nicicând n-am să mă las înfrântă
Nicicând, pentru că eu iubesc.

Sunt nor de ploaie vișinie
Pe-obrazul cerului pictat,
Când inima mi-a fost pustie,
Dumnezeu, dragoste mi-a dat.

Sunt sufletul scăldat în lacrimi
Ce se ridică din iubire,
Cuprins de dragoste și patimi,
Să vă aducă fericire.

Sunt doar un suflet, nu lovesc
Cu fapta sau cu vorba rea,
Sunt doar un suflet, eu iubesc
Dăruind toată dragostea.

Puteți opri lacrima

Eu nu am totul la picioare, Nici nu-mi doresc așa un chin, Pășesc în lumea asta mare Pe-alei trasate de destin. Nu vreau nimic din visul tău, Eu port în mine dragostea Și-i mulțumesc lui Dumnezeu Pentru ceea ce pot vedea.

Mă numesc Daniela Pătrașcu.

Nu doresc să cer donații, nu vreau să vă răpesc timpul, cu citirea unei scrisori prea lungi, de aceea voi fi cât se poate de concisă.
Dacă ar trebui sa mă caracterizez, nu aș știi ce să spun mai mult decât că sunt... poetă. Poezia este pentru mine, nu numai un mod de evadare din cotidianul adesea sordid, ci și modul prin care am ales să contribui, cu puterile mele, la peisajul artistic românesc.
Deși, am dat naștere unui număr de cinci copii, totuși am găsit mereu timp să gândesc și să scriu versuri. Am început să scriu de când eram elevă. Aveam poeziile așternute pe mai multe agende, când fiul meu cel mare m-a sfătuit să le scriu pe un blog. La recomandarea unui misterios cititor al blogului meu, am cunoscut un editor, care m-a ajutat să-mi îndeplinesc un vis, la care nici nu visasem vreodată. Astfel, în 20.01.2011, a văzut lumina tiparului, cartea mea de poeme "Pe culmea norilor".
La scurt timp, mai exact în luna mai a anului 2011, fiul meu cel mare, Soare Doru Costinel, în vârstă de 28 ani (operator la Taraf-Tv), a decedat. Numai o mamă care a simțit asemenea durere, poate știi prin ce am trecut în acele clipe. Viaţa nu e mereu roz iar, în urma a două căsnicii, mi-am crescut copiii singură, aşa cum am putut mai bine deși, nu am avut niciun ajutor din partea părinților, sau a altor neamuri. La ora actuală, am în îngrijire o minoră în vârstă de 10 ani, pentru care nu primesc nici un ajutor de la tatăl său. Însă, nu pentru asta vă deranjez cu această "scrisoare".
După decesul fiului meu, situația mea financiară s-a îngreunat, nu doar datorită crizei, prin care trecem cu toții în aceasta perioadă, ci și datorită celor necesare pentru o înmormântare și a celor ce au urmat. Deși, în continuare versul îmi oferă oaza de liniște de care am nevoie, nu am mai avut bani pentru editarea unei nou volum de poeme. Totuși, în colaborare cu aceeași editoare, Veronica Anghelescu - Chief Editor - Sieben Publishing București, am reușit să dăm viaţă unui audio-book, pe care puteți audia 13 poezii scrise de mine și recitate de Veronica Anghelescu.
Aș dori să-l vând iar, din banii câștigați doresc să-i pot face fiului meu cruce de piatră. Prețul unei cruci de piatră este mult peste puterile mele. În curând, se va împlini un an de la decesul fiului meu iar, altă posibilitate de a strânge banii necesari, nu cunosc.
Pentru detalii mă puteți contacta la :
opicaturadesuflet@yahoo.com
opicaturadesuflet@gmail.com
Vă implor, să opriți lacrimile unei mame!
Cu stimă, Daniela Pătrașcu

Te iubesc, suflet de înger!

Eu nu am totul la picioare, Nici nu-mi doresc așa un chin, Pășesc în lumea asta mare Pe-alei trasate de destin. Nu vreau nimic din visul tău, Eu port în mine dragostea Și-i mulțumesc lui Dumnezeu Pentru ceea ce pot vedea.

Te iubesc, când ochii-n lacrimi
Te aşteaptă să-i săruţi,
Te iubesc când pleci departe,
Peste mări adânci şi munţi.

Te iubesc, cum iubesc cerul
Limpede şi înstelat,
Te iubesc din cale-afară,
Te iubesc, cu-adevărat!

Te iubesc, chiar dacă norii
Uneori se mai ivesc,
Te iubesc numai pe tine,
Pur şi simplu, te iubesc!

Te iubesc, cum iubesc stropii
În zile caniculare,
Te iubesc, fără odihnă,
Te iubesc, la disperare!

Te iubesc când iarna vine
Peste noi şi curcubeu,
Te iubesc, suflet de înger
Şi te voi iubi mereu!

Te iubesc în orice clipă,
De doi ani eşti zborul meu,
Te iubesc enorm şi sincer!
Martor îmi e Dumnezeu.

Între lacrimă și gând

Eu nu am totul la picioare, Nici nu-mi doresc așa un chin, Pășesc în lumea asta mare Pe-alei trasate de destin. Nu vreau nimic din visul tău, Eu port în mine dragostea Și-i mulțumesc lui Dumnezeu Pentru ceea ce pot vedea.

Sunt un cobai cu rădăcina
Adânc înfiptă în pământ,
De vrei să știi care-mi e vina
Privește câte stele sunt.

Sunt multe, calde și curate
Precum iubirea-n primăvară,
Visând, se sting noapte de noapte
Vibrând, se-aprind seară de seară.

Sunt curioasă ce-ți vor spune
Când le vei întreba, pe rând
Sunt un cobai, singur pe lume
Prins între lacrimă și gând.

Sunt un cobai fără puteri
Ocrotit de divinitate,
Stelele-mi sorb mii de dureri
Dându-mi iubire peste noapte.

Teama mea de ireal

Eu nu am totul la picioare, Nici nu-mi doresc așa un chin, Pășesc în lumea asta mare Pe-alei trasate de destin. Nu vreau nimic din visul tău, Eu port în mine dragostea Și-i mulțumesc lui Dumnezeu Pentru ceea ce pot vedea.

De-aş putea, numai o clipă,
Doamne, dacă aş putea
Să opresc a lor risipă
Ce se scurge-n barba mea...

De-aş putea să cred că-n viaţă
Eu sunt cea care greşesc,
Fiindcă într-o dimineaţă
M-am trezit că te iubesc.

De-aş putea să cred că ceea
Ce rosteşti i-adevărat
Şi că eu aş fi femeia
La care te-ai aşteptat.

De-aş putea să cred în tine
Exact ca la început 
Şi pe culmile alpine
Să visez c-am renăscut.

De-aş putea să arunc haina
Neîncrederii pe foc
Făr-a mai cerceta taina
De-a avea și eu noroc.

De-aş putea să sorb minutul
Fără ziua următoare,
Să-mi iau zborul şi sărutul
Fără nicio întrebare...

De-aş putea să cred că norii
Din viaţă s-au risipit,
Că-n cuvântul tău stau zorii 
Şi din suflet m-ai iubit...

De-aş putea să cred că-n noapte
Toate stelele-s aprinse 
Şi că, ale tale şoapte
Nu sunt doar cuvinte zise...

De-aş putea să cred că este
Totul, doar iubire pură,
Nu fragment dintr-o poveste,
Sau cuvânt ieşit din gură
Doar aşa să te distreze,
Simplu... superficial,
N-ar putea să mă-ntristeze
Teama mea de ireal...

Aș împleti

Eu nu am totul la picioare, Nici nu-mi doresc așa un chin, Pășesc în lumea asta mare Pe-alei trasate de destin. Nu vreau nimic din visul tău, Eu port în mine dragostea Și-i mulțumesc lui Dumnezeu Pentru ceea ce pot vedea.

De mi-ar smulge Luna, visul
Și de ciudă l-ar distruge,
Aș împleti Paradisul,
Cu iubirea ta în sânge.

De mi-ar răpi, noaptea, zorii
Și în lanțuri m-ar reţine,
Aș împleti malul mării
Cu iubirea ta în mine.

De mi-ar fugii de sub palme
Clipele ce le trăiesc,
Aș împleti furtuni calme
Doar pentru că te iubesc!

De mi-ar lua Luna, vederea,
Sufletul ți-aș săruta
Și mi-aș regăsi puterea
Să mă sting în palma ta.

Așa cum sunt

Eu nu am totul la picioare, Nici nu-mi doresc așa un chin, Pășesc în lumea asta mare Pe-alei trasate de destin. Nu vreau nimic din visul tău, Eu port în mine dragostea Și-i mulțumesc lui Dumnezeu Pentru ceea ce pot vedea.

Sunt apă îndulcită
De marea furtunoasă,
Sunt stâncă prăvălită
Dintr-o pădure deasă.

Sunt stropul de izbândă
Călcat la drumul mare,
Sunt lacrima cea blândă,
Veșnic cerșind iertare!

Sunt iz de bucurie
Sub lacrimile toate,
Sunt puf de păpădie
Ce zboară mai departe.

Sunt spicul ce se coace
În lanuri de iubire,
Ce nu vrea să se joace
Cu aur și safire.

Sunt cum m-a clădit lumea,
Nu voiesc s-o întorc,
Să-ți fiu pe plac, de lunea,
Pot, nopțile, să torc.

Sunt mângâierea lunii,
Nu ceața dimineții
Sfârșitul săptămânii
Nu-i și sfârșitul vieții.

Sunt roua-ndurerată
Căzută la pământ,
De mai lovești odată
N-am să pretind că sunt.

Sunt lut

Eu nu am totul la picioare, Nici nu-mi doresc așa un chin, Pășesc în lumea asta mare Pe-alei trasate de destin. Nu vreau nimic din visul tău, Eu port în mine dragostea Și-i mulțumesc lui Dumnezeu Pentru ceea ce pot vedea.

Sunt lut, modelat în lacrimi,
Curg din barbă spre călcâie,
Praf de stele peste patimi,
Lut, din luna amăruie.

Sunt frunză lovită-n toamnă
De ploile ce s-au scurs
Peste iarna ce înseamnă
Tulpina cu-n alt apus.

Sunt un ghiocel în palma
Lutului nemodelat,
Fulgii iernii curg de-a valma
Dar, cerul mi-e înstelat.

Sunt lut, înfrunzit de viaţă,
Modelat de-un ghiocel
Ce s-a strecurat prin gheaţă
Ciripind un cântecel.